Scurta istorie Antrenamente-Taijiquan Antrenamente Qi-Gong

Bun venit !


         Acest site se numește Taijiquan - artă marțială deoarece încearcă să popularizeze varianta veche, traditională, de Taijiquan ca artă marțială, variantă care este însă din nefericire pe cale de dispariție. Este varianta de Taijiquan cu aplicații reale, care se pot folosi la nevoie pentru auto-apărare. Este varianta de Taijiquan în care aplicațiile chiar ies.
         Este, din pacate, ceva foarte diferit de varianta modernă, de gimnastică de sănătate, practicată pe scară largă în lume și la noi în țară. După părerea mea, pentru sanatate este de preferat ca, decât să maltratezi o artă marțială, să practici mai bine Qi Gong (care nu este o artă marțială, nu am idee ce cauta în cadrul Federației Române de Arte Marțiale).
         Dacă sînteți interesați de vechea artă marțială Taijiquan, vă invit să parcurgeți acest site (și blogurile și site-urile asociate) și să mă contactați. Dacă aveți întrebări sau sugestii, voi încerca de asemenea să vă raspund.

Obiectivele site-ului

         Obiectivul acestui site, sau mai exact ceea ce eu îmi propun, este să fac cunoscut adevaratul Tai Ji Quan în Romania. În primul rand, pronunția corectă (cum s-ar pronunța în fonetica românească) este Thai Gi Ciuen. Pronunția cel mai des folosita la noi, Tai Ci, este greșită. Marele Zid Chinezesc
          Tai ji quan a fost inițial, în vechime, o artă marțială internă, care avea ca efect secundar și menținerea și întărirea sănătății. Era o artă marțială moale, nu la fel de dură ca altele, dar era totuși o artă marțială. A fost însă popularizat intens în lume ca gimnastică de sănătate, iar caracterul marțial s-a pierdut, Taiji-ul modern devenind un fel de balet de sănătate. În ceea ce mă privește, am practicat cam 8 ani de zile ceea ce se face drept Tai Ji în Romania. Deși practicam foarte consecvent, constatam cu stupoare că nu avansez deloc. Mi se spunea că, pentru ca să-ți iasa Tai ji-ul, ai nevoie de zeci de ani de practică (ceea ce, între paranteze, este o tâmpenie).
          După care, am avut ocazia să petrec o perioadă mai îndelungata de timp în China. Evident, am dorit să continui practica Taiji acolo. Majoritatea practicanților sau profesorilor de Taiji din China fac tot cam aceeași fantezie de Taiji ca în Romania. Am avut însă marele noroc de a da peste un profesor de Taiji care practica forma veche, traditionala, de Yang, intr-o varianta sau descendență foarte apropiată de Yang Lu Chan, pe numele său Xia Jia Xiang . Uimirea mea în fața acestei forme vechi a fost mare, pentru că nu semăna deloc cu Tai Ji-ul care-l știam eu (și care este și varianta practicată cel mai des în China). Însă nu puteam să-i spun că ce face el nu e Taiji pentru ca nu seamănă cu ce faceam eu ca berbecul în Romania ( sau cu ce faceau alti berbeci cu ochii oblici prin China), dintr-un motiv foarte simplu și surprinzator: lui îi ieșeau toate tehnicile, cu zburături (adică îi ieșeau aplicațiile pentru toate tehnicile, cu adversari aruncați prin aer la câțiva metri distanță), mie, bineînțeles nu îmi ieșea nimic. Neavând încotro, n-am putut decât să trag concluzia că ceea ce făcea el este Taiji, ce făceam eu erau prostii, și m-am apucat să învăț forma veche de Yang cu Xia Jia Xiang. După ce am mai pierdut cam un an și jumătate cu stilul Lao Jia de Chen al familiei Chen (iar când zic al familiei Chen mă refer direct chiar la familia Chen), iarăși găsesc un profesor de Chen care făcea o forma diferită de Chen, care se numea (în traducere aproximativă) “stilul de Chen cu aplicații reale”, pe numele său Xue Bin.
          După ce am verificat personal că “aplicațiile reale” erau foarte reale, am renunțat la stilul Lao Jia de Chen al familiei Chen si am început să învăț stilul Chen cu aplicații reale cu Xue Bin. Revenind la obiectivul meu și al acestui site, ceea ce urmaresc este să promovez adevaratul Taiji în Romania, adică vechea artă marțială Tai Ji Quan (care are ca efect și menținerea și întărirea sănătății, dar ca efect secundar, efectul principal fiind cel marțial).
          În concluzie, sper ca amatorii sau practicanții de Taiji să afle că există în Romania și un altfel de Taiji, și anume forma veche, de artă marțială, a Taiji-ului, și dacă au curiozitatea, să vină să vadă diferența. Pentru că eu unul, daca aș fi știut la vremea aceea cu ce fel de Taiji mi-am pierdut 8 ani de zile în Romania, nu mai îmi pierdeam timpul.